nevralgii

fiinţa mea nu mai strigă
fiinţa mea însetatăa obosit
a obosit
inima nu i se
mai deschide
nu i se mai
zăreşte ceasul şi stau în genunchi
aşteptând să treacă trenurile NErăbdării
prin haltele murdare câinii
îşi arată colţii ho viaţă nebună
sunt doar eu îmi port trupul răscumpărat
de câine
nimeni nu mai suflă
oraşul demult a murit
cu fularul tras peste gură
cu venele mele destupate
auzi cum trece timpul?
ho viaţă nu îţi mai arăta
colţii de vată
unghiile mele elitră
te scrijelesc pe faţă
cerându-ţi tributul
neplătit

Read More