Despre Eden

O lumină inundată
Mângâie în veci cărarea,
Crini cu fruntea aplecată,
Îți aduc pe veci uitarea.

În grădina fermecată,
Cântă florile iubirii,
Îngeri-cu penelu”-n mână,
Azi ,pictează trandafirii.
Edenul e-n sărbătoare,
S-aud triluri nerostite,
Florile iubirii noastre
Se apleacă să-ne-alinte.
……………………………………..
Unde s-a pierdut iubirea?
Și fiorul din poveste?
A rămas doar amintirea?
Ea? Doar ea ne mai unește?
................................................
Eu la piept nu vreau coliere,
Să-mi sporească necredința,
Vreau petale de luceferi,
Să-mi inunde-n veci ființa.
Vreau doar nuferii să-mi crească,
Sus, pe frunte-mi obosită
O cunună îngerească,
Să-învieze noaptea blândă.
Iar pe fruntea-mi chinuită,
Mii de nuferi au crescut,
Unul doar îi mai lipsește,
El în tine s-a născut.

DE