1. curând
să facem provizii de sânge
să facem provizii de ape
căci iată...
o altă cale ni se va deschide
un adevărat mormânt
în colbul pustiei înroşite
să facem provizii
atâta cât cornul mai sună
arată-le palmele şi
rană lor nevindecată
încă
aşa
ca o pecete
ca o proteză hidoasă ca o
ninsoare gata îngălbenită
neamputată şi
lasă-mă pânză
ebree să fiu
2.o, tempora!
aşadar n-am să mai umblu iară
pe unde se destramă pietre
limite n-am să mai pun
până la sfârşit
am să mă las
cuprinsă: ,,lumina nu poate fi decât
un nou labirint,,
şi totuşi
prea târzie
străfulgerare
pe faţa neîncăpătoare a timpului
cerul iradiând
în noi
Adâncul
am încremenit
ca un târziu
în care se prabuşise inima
(şi eu...
şi tu...)
abia îndraznesc
să o mai sting
3.simbioze în ,,m..
iată-mă singură
în casa pustiului
înţelenite îmi sunt oasele
toate şi eu trebăluiesc
fumul cernind.
o, dezamăgire,
coroana ta apoasă,
ochiul meu apăsând
azi o privesc.
am trupul de gumă
şi gură de porţelan. inima doară
îmi e fierbinte şi
îţi închid
pleoapele toate
cu mine eşti
cu mine eşti de la începuturi
pe întâiul şi
cel de pe ,,urmă,,
DRUM.
4.
de-a v-ati ascunselea
m-am ascuns aici
ca o umbră
sculptată în ceţuri de fum
pielea mea netăbăcită
astăzi străluce-tainic veşmânt-
m-am ascuns acolo
în piatra asprită de vânturi-nou legământ-
jocul acesta: ,,de-a v-aţi ascunselea de mine,,
ar trebui să mă scoată mai bună
mai nemiloasă mai tare
ca o unghie-elitră
dar lasă am totuşi semnele de lotuşi
încarnate în inorogi
cu aripi de stâncă
mă învaţă
cum să strig şi
să trăiesc.
să facem provizii de sânge
să facem provizii de ape
căci iată...
o altă cale ni se va deschide
un adevărat mormânt
în colbul pustiei înroşite
să facem provizii
atâta cât cornul mai sună
arată-le palmele şi
rană lor nevindecată
încă
aşa
ca o pecete
ca o proteză hidoasă ca o
ninsoare gata îngălbenită
neamputată şi
lasă-mă pânză
ebree să fiu
2.o, tempora!
aşadar n-am să mai umblu iară
pe unde se destramă pietre
limite n-am să mai pun
până la sfârşit
am să mă las
cuprinsă: ,,lumina nu poate fi decât
un nou labirint,,
şi totuşi
prea târzie
străfulgerare
pe faţa neîncăpătoare a timpului
cerul iradiând
în noi
Adâncul
am încremenit
ca un târziu
în care se prabuşise inima
(şi eu...
şi tu...)
abia îndraznesc
să o mai sting
3.simbioze în ,,m..
iată-mă singură
în casa pustiului
înţelenite îmi sunt oasele
toate şi eu trebăluiesc
fumul cernind.
o, dezamăgire,
coroana ta apoasă,
ochiul meu apăsând
azi o privesc.
am trupul de gumă
şi gură de porţelan. inima doară
îmi e fierbinte şi
îţi închid
pleoapele toate
cu mine eşti
cu mine eşti de la începuturi
pe întâiul şi
cel de pe ,,urmă,,
DRUM.
4.
de-a v-ati ascunselea
m-am ascuns aici
ca o umbră
sculptată în ceţuri de fum
pielea mea netăbăcită
astăzi străluce-tainic veşmânt-
m-am ascuns acolo
în piatra asprită de vânturi-nou legământ-
jocul acesta: ,,de-a v-aţi ascunselea de mine,,
ar trebui să mă scoată mai bună
mai nemiloasă mai tare
ca o unghie-elitră
dar lasă am totuşi semnele de lotuşi
încarnate în inorogi
cu aripi de stâncă
mă învaţă
cum să strig şi
să trăiesc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu