ni s-au adăpat zările
cu nemărginiri imaculate
-cutremur nestins
în trupul oglinzii- şi firea mea pare
mai presus de orice legământ...
surâsul meu stors
cine l-ar mai putea cuprinde
cu pâlpâire de cristalin.şi iată.
merg pe cealaltă parte
fără să te ating,
ca o pentagramă
sfâșiată
ochii tăi calzi
nu se mai sting
-amintire- pururea vie
încătușata în palma unor frunze.
ce slabă. amăgire.
de moarte. într-o zi
strigată o să alerg
pe curbura mâinilor tale
cu arborii crescuți
în umeri coborându-mi
calea prin baierele mintii
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu