noi-„oameni de suflet”

sângele pompa prin conducte îmi
așezam palma peste inima ta și așteptam
ceva să se petreacă instantaneu
asta pentru că ni se zicea
„oameni de suflet”
și noi căutam alte sufletele învechite

dar mirosea a multă așteptare din
care țâșneau tălpile tale și
ne luăm în mână pasul cu
degetele răsfirate aprindeam mările
așezându-ne pleoapele în rânduri
privind cerul
cum se despică 

Read More

Despre Eden

O lumină inundată
Mângâie în veci cărarea,
Crini cu fruntea aplecată,
Îți aduc pe veci uitarea.

În grădina fermecată,
Cântă florile iubirii,
Îngeri-cu penelu”-n mână,
Azi ,pictează trandafirii.
Edenul e-n sărbătoare,
S-aud triluri nerostite,
Florile iubirii noastre
Se apleacă să-ne-alinte.
……………………………………..
Unde s-a pierdut iubirea?
Și fiorul din poveste?
A rămas doar amintirea?
Ea? Doar ea ne mai unește?
................................................
Eu la piept nu vreau coliere,
Să-mi sporească necredința,
Vreau petale de luceferi,
Să-mi inunde-n veci ființa.
Vreau doar nuferii să-mi crească,
Sus, pe frunte-mi obosită
O cunună îngerească,
Să-învieze noaptea blândă.
Iar pe fruntea-mi chinuită,
Mii de nuferi au crescut,
Unul doar îi mai lipsește,
El în tine s-a născut.

DE

Read More

poem neterminat

copilul bolnav îmi mângâie fruntea
înapoia inimii tale
un copac îşi scutură frunzele
numai noaptea ne dădea câte un indiciu
caută
caută
e o distorsionare a adevărului şi inima mea
ia forme piramidale (suntem prea mulţi le zic
prea multe ziduri nesparte zac deasupra fiecăruia)
un Cineva parcă
înadins desparte vieţile cu
o sfoară parcă ne tot leagă Cineva
şi eu privesc de dinapoia ochelarilor de foc
nu mai am vârstă
nu îmi mai port falsul meu trup doar
unghiile îmi mai acoperă urma trecătoare
pe când încerc sa mă ascund în rădăcinile altcuiva
de azi voi fi nevăzător voi fremăta ca şi plopii
amurguri voi ascunde printre gene şi n-am să le mai vând
pescarilor nimic nimic voi fi şi voi tot arde
acolo departe de imina mea
fetiţa cu genunchiul de metal
va cânta legănându-se veșnic o veşnicie
vom amesteca în palmele noastre nemuritoare lutul şi poate
în ritmuri de tobe răzvrătite
vom bea licori angeline
petrecându-ne peste zările albastre chipul
în adâncimile terestre vom dansa

Read More

de la inimă

călătorește poezia mea
înspre o altă lume trecătorule
neștiută umilă târându-și ofranda
ochii mei cred
că doar distanța
de la inimă la trup
ne mai separă
..........................
privesc peste timp
o jumătate de trandafir
îmi ascunde fața
din ce în ce mai neclară
poezia mea te însoțește
ca o lumină întunecată
îți răcorește răsuflarea
-o amintire
pe jumătate
neuitată-

Read More