sângele pompa prin conducte îmi
așezam palma peste inima ta și așteptam
ceva să se petreacă instantaneu
asta pentru că ni se zicea
„oameni de suflet”
și noi căutam alte sufletele învechite
dar mirosea a multă așteptare din
care țâșneau tălpile tale și
ne luăm în mână pasul cu
degetele răsfirate aprindeam mările
așezându-ne pleoapele în rânduri
privind cerul
cum se despică ...
duminică, 31 iulie 2016
Despre Eden
O lumină inundată Mângâie în veci cărarea, Crini cu fruntea aplecată, Îți aduc pe veci uitarea.
În grădina fermecată,
Cântă florile iubirii,
Îngeri-cu penelu”-n mână,
Azi ,pictează trandafirii.
Edenul e-n sărbătoare,
S-aud triluri nerostite,
Florile iubirii noastre
Se apleacă să-ne-alinte.
……………………………………..
Unde s-a pierdut iubirea?
Și fiorul din poveste?
A rămas doar amintirea?
Ea? Doar ea ne mai unește?
................................................
Eu...
poem neterminat
copilul bolnav îmi mângâie fruntea înapoia inimii taleun copac îşi scutură frunzelenumai noaptea ne dădea câte un indiciucautăcautăe o distorsionare a adevărului şi inima meaia forme piramidale (suntem prea mulţi le zicprea multe ziduri nesparte zac deasupra fiecăruia)un Cineva parcăînadins desparte vieţile cuo sfoară parcă ne tot leagă Cinevaşi eu privesc de dinapoia ochelarilor de focnu mai am vârstănu îmi mai port falsul meu trup doar unghiile îmi mai acoperă urma trecătoarepe când încerc sa mă ascund în rădăcinile altcuivade azi voi fi nevăzător...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
