tot întrebându-mă&în umbra formelor stelare

tot întrebându-mă

cu buzele cusute
înfiptă într-o răbdare
ascuțită în tălpile de foc
îmi caut tulburătorul gând
fixând ochii în ochii fântânilor de dor
,,nimeni nu mă mai poate ocoli,,
abia acum sunt eu
în stare pură
abia acum mă pot iară simţi
ca un atom care a despicat
în două omenirea-,,sunt eu,, îmi zic,
cel fără de urmă
fără de glorie sau nimb,,
uitat într-o cratimă
executat într-un cuvânt
port pe umeri tandemuri
cu mâinile înmuiate
mă caută şi mă iartă
şi eu calc peste fața ierburilor amare
tot întrebându-mă: ?
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=u5_qJKhewqQ

 în forma umbrelor stelare



mâinile noastre se ating
rostogolindu-ne
peste valurile unei mări despicate
bat metanii-tangaj al unui vechi legământ- de parcă
o tristeţe tânără cu mâinile de fier
ne mângâie textrura sufletelor
pe dedeasupra
în penumbra cerului
îl şi vedeam pe dumnezeu-strălucitor şi rafinat-
alintându-ne dumnezeieşte
şi eu mă străduiam
să învăţ primul meu dans
în ritm de lebădă neagră
cu aripa mult atârnată
purtam extazul sub gene
ca pe ceva furat
(străinii mă simţeau
în mijloc de noapte
îmi aruncau monede vechi
în ochi
cerând ca destinele
să ni se reîmplinească)