ochi cu pleoapele uscate
îmi descoperă astăzi uitarea
gândesc: am să devin mai bună
şi poate mai suavă
decât catifeaua crinilor regali
alăturându-mă nopții
îngenunchez acoperindu-mă
cu palmele tale mă privesc în
toate oglinzile lumii
torcându-mi iubirile
din lacrimi de soare
până se sfărâmă ziduri
şi ane cu trupuri volatilizate
se ridică desțelenindu-și
rădăcinile cu piepturile străpunse
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu