duminică, 9 noiembrie 2014

Tăcere, din volumul Între Întuneric şi Adânc

TĂCERE, din volumul ,,Între Întuneric şi Adânc,, nu mai am spaime de ascuns în mine  tot necuprinsul -zbucium al apelor-până în adânc umbră cu umbră, pas peste pas. şi TU, năvalnică-mi Lumină, cunună peste al meu creştet pământ mă vei preFace în piatră. şi încă un nume galopând în noaptea nopţilor. nume tropăind nisipul., auzi tu, ecoul destupat? mi-asculţi tu iară chemarea din străfunduri? braţele din ramuri mi se zbat ca o amintire a ceva ca o poveste neînţeleasă. am îndurare, doamne. am îndurare zic: -Tăcere!! Tu-femeie cu toane trebuia...