TĂCERE, din volumul ,,Între Întuneric şi Adânc,,
nu mai am spaime de ascuns
în mine tot necuprinsul
-zbucium al apelor-până în adânc
umbră cu umbră,
pas peste pas.
şi TU,
năvalnică-mi Lumină,
cunună peste al meu creştet
pământ mă vei preFace în piatră.
şi încă un nume galopând
în noaptea nopţilor.
nume tropăind nisipul.,
auzi tu, ecoul destupat?
mi-asculţi tu iară chemarea
din străfunduri?
braţele din ramuri mi
se zbat ca o amintire
a ceva ca o
poveste neînţeleasă.
am îndurare, doamne.
am îndurare zic:
-Tăcere!! Tu-femeie cu toane
trebuia...
duminică, 9 noiembrie 2014
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)






