poeme noi

suPunere oarbă


Când se închid uşile
Nourii de cenuşă se sting
În valuri uriaşe pe
sub  rădăcini
răscolind umbra tatălui
-cutremurător veşmânt-
,,merge şi aşa Totuşi
E o impietate
Să te acoperi
De unul singur
Alungându-te în vise
Să nu îţi pătezi sufletul
E singurul lucru străin
De neiertat,,Şi mama
Aprinde focul
Scânteile dansează
E un joc video îmi zic
E un joc limpede şi
curat Eu  pot reclădi şi Dărâma Totul prin
-Supunere oarbă-Ca o cortină de fier _Cu pumnul condamnat



Înfrigurare


Răscolindu-mi sângele vărsat
Într-o lume a cuvintelor ciobite
Ies
ca ultimul sol
Aruncându-mi marama
stăruinței
Şi totuşi încă nu e prea mult
Îngerul îngenunchează
Lacrimi înfloresc
Pe caldarâm urma
Paşilor sfărâmați
Pe când  tu
Treci –floare de argint-
Fără de capăt
Ca o ramură de cer
adăugat