vis latent@în calea noastră

și se făcea că eram
iar eu
-femeia- care ne împarte veșnicii
alergam pe un drum fără de durere
fără de întoarcere
cu mâinile direct înfipte
în obrazul ploii
îmi rătăceam dor gândul
felie desprinsă
de subsuori
așteptam venirea soarelui
/arc peste timp/
trupului tău

bănuiam undeva că totuși
ne va găsi
lumina țâșnită din fântâni

copiii luncilor albastre
vor presăra luceferi
în calea noastră
dacă tu îmi vei tăia
palmele cu amintiri eu
voi sângera iubire dacă eu
voi trece peste zid
vom împleti firide