sâmbătă, 31 mai 2014
vineri, 30 mai 2014
ars poetica
22:45
1 comment
mi se îngăduie să trec
prin râuri de iluzii
,,născut, iar, nu făcut,,
captiv pe un țărm
al marilor înfrângeri
mi se permit uitările
în oase sugrumând tăceri
și acel miracol
încă ridică pleoapa
în care n-ar mai crede
Nimeni
înaintează sufletul cu mâinile
legat de un perete
trupul meu cald
anume
jertfă
atârnând
prin râuri de iluzii
,,născut, iar, nu făcut,,
captiv pe un țărm
al marilor înfrângeri
mi se permit uitările
în oase sugrumând tăceri
și acel miracol
încă ridică pleoapa
în care n-ar mai crede
Nimeni
înaintează sufletul cu mâinile
legat de un perete
trupul meu cald
anume
jertfă
atârnând
joi, 29 mai 2014
deasupra mării
10:32
No comments
am un ochi cusut în ceafă
așa cum îi stă bine
unui vultur la amiază
mă cobor pe aripile
mele înnegrite strângându-mi
împrejur aceeași rochie de muselină
pășesc pe clape ruginite.
Prietene, privește!
,,am ochiul tău de vultur,
prea(crescut
în pieptu-mi ipotetic,
și la răspântii
îi caut locul
printre stele,,.
miercuri, 28 mai 2014
trec nopți
23:08
No comments
nemăsurate apusuri
îmi cresc și descresc
pe sub gene
cu pumnii ascuţiţi şi
lutul acela numit vietate
îmi numără paşii
cu arcul trăgând
în forme de inimi trec nopţile mele
încercănate cu mâinile pâlnie/ păsări de pradă
strigând în urmele drepte
cineva m-ar putea răni și lutul acela izgonit
turnându-se-n tine cine l-ar mai putea recunoaşte
rezemat -umăr dat porţii- nechemată
a mea iubire îl va urî
dar vino şi mestecă pâinea ta nefiartă
în palma cea crudă
o frunză de umbră îl va și trezi
luni, 26 mai 2014
hunting
11:20
No comments
cu ochi de pisica bolnavă
mă privesc
desprinzându-mă
din umbră
colegii mei
îmi vânează căderile
suntem ,,care pe care,,
imitând sunetele nopții
la câte un pian cu clape ruginite
( punem copiilor câte un curcubeu)
în buzunar
profa de chimie
își roade unghiile îngelate
aruncă un deget foarte sus așa
din încarnat spre descărnat
cu privirea ei furibundă bine fixată
suntem desprinși
din aceeași așteptare
și totuși sfârșitul pândei
încă n-a venit
ghearele mele
se înfruptă
din gheară de pisică
eterna scară îmi toarce
degete din sârmă
femeia însemnează
pe asfalt: tristețe
alăptându-și pruncii
tresare geometric
i-așa o iluzie simplă
de-o clipă
a cheilor răsucite
și peste flori
nemuritoare
cad gloanțe de argint
mă privesc
desprinzându-mă
din umbră
colegii mei
îmi vânează căderile
suntem ,,care pe care,,
imitând sunetele nopții
la câte un pian cu clape ruginite
( punem copiilor câte un curcubeu)
în buzunar
profa de chimie
își roade unghiile îngelate
aruncă un deget foarte sus așa
din încarnat spre descărnat
cu privirea ei furibundă bine fixată
suntem desprinși
din aceeași așteptare
și totuși sfârșitul pândei
încă n-a venit
ghearele mele
se înfruptă
din gheară de pisică
eterna scară îmi toarce
degete din sârmă
femeia însemnează
pe asfalt: tristețe
alăptându-și pruncii
tresare geometric
i-așa o iluzie simplă
de-o clipă
a cheilor răsucite
și peste flori
nemuritoare
cad gloanțe de argint
peregrinările mele
10:03
No comments
se vor frânge
într-o tranziție post
revoluționară
oameni cu tălpile din fier
îmi vor acoperi grumazul și
eu am să mă strâng
ca un melc în
cochilia lui umedă
ochi
sărutându-mi
fruntea până mă vor
adormi
în umbrele cărnoase
poate îmi aduci Tu
seva frunzelor curate
care-au uitat să mă
locuiască
duminică, 25 mai 2014
uneori trăiesc sublimul
09:15
No comments
sâmbătă, 24 mai 2014
poems by dorina neculce
12:59
No comments
Literary
CV: Dorina Neculce – Romanian writer, from the city Botosani-live
in city Iasi.
Member
of the ‘Junimea 90’ Cultural Society- Iasi,
Member
of the Literary Circle ‘Junimea 90’ – Iasi,
Former
coordinator of the Literary Circle Friendship Universe – Iasi,
Literary
debut at Tatarasi Atheneum from Iasi, 2009 – collective volume –
with the group ‘Wandered angels’, All Publishing, Iasi, 2009;
Publication:
poetry: The world from the mirror, Pim Publishing – Iasi, 2010; My
gothic smile, Pim Publishing – Iasi, 2011: Solitaire flight, Pim
Publishing – Iasi, 2012; Old trails, Pim Publishing – Iasi,
2012; At the end of silence , Pim Publishing – Iasi, 2012;
Contraria (lyrical dialogues with Rameel), Pim Publishing – Iasi,
2012; Vade mecum (6 contemporary poets), Winter (6 authors), Pim
Publishing – Iasi, 2012; Insignia (volume published by the
literary site Casa Gandului, 2010); Lyrical meridians, 100
contemporary poets, Armonii culturale Publishing, 2012; prose: If I
could get through time, Pim Publishing – Iasi, 2010: poetry:
Eyelids flounder – Pim Publishing, Iasi, 2012.
Literary
awards: 3rd prize – awarded by the Literary Magazine ‘Noi, Nu’,
from Cluj – December 2011.
Poetry
Contest 2nd prize – haiku- February 2010, organized by the
Association Universul Prieteniei – Iasi.
It
is on the anvil and it is going to be published in 2013, a new
Trilogy of gothic poetry, ‘Gothic solitude’.
cassandra’s
cry
translate
by prof. Oana Nechita
1.as
a dishevelled cassandra
I
spin the last distaff
sitting
at the shadow of the cross gluing up
sweetened
poems on the face
of
the bronze shadows.
2.knower
of silent colours
you
will come
dressed
in the shirt of the thoughts
of
iron
3.as
a dishevelled cassandra
from
fogs and smoke I
will
pour the cold
in
bones
as
if
the
glances of the bowmen will pour
atriped
from
the
white marble breaking down
the
springs in eyes until
the
last scream.
4.is
as if
I
still could live
deep
in an
unseen
window
baroque
sound sat
step
over step
time
over another time
free
sclave sucking up
the
clay of it’s own
grave.
let’s
go mashenka
I
call her don’t hide yourself
this
bowed woman won’t stop
she’ll
cry anyway and she’ll still cry
you
have to get out the buildings
without
windows
can
melt you down
...........................................................
mashenka
is the metal girl
of
a dwarf family
her
thoughts – knotted stitch- feed all the roses
(this
will help us maybe
only
this will help us)
when
everything is lost
when
the trees strip us of the shadows I hear
the
beating of your heart as some rebel chord and
I
can see my mother herself locked
in
a rose she is holding in her chin with
the
hand
she
breaks out
she
snuggles at the chest of mashenka
the
metal girl
is
whining
.................................................................
ohhhhhh
it’s so simple to turn off
light
I say and I breath
all
the gore
I
think I will turn grey
’ He
and She enchained
holding
hands
will
throw at any moment
’from
the irion border of Mirabeau birdge’
I
am amazed
shattered
between
waves
I
am listening to this news through speakers
of
an underwater station He
because
he didn’t fiind his lost feelings and
Her
because she didn’t learn on time how to embroider in the sky’s
heart
the
meaning of the true word – every Thursday I remember
you
– he and she
folded
in curtains of glass -
and
I fall asleep but every second now the inevitable (it doesn’t
respect) will take place and (kneeled covered blunted crucified in
shadows) I am waiting
the
end as a healing as a dispensation to the taste of blood ………leave
it, I tell to myself. If I think better I think that
I
will turn grey…….my hot eye ruby heart the smile of my deeds
priceless
quenchless unasked in your body
crowns
I entwine (and I was blossoming in your thought/ as a wounded
magnolia in arms,/cursing, I can’t move,/ I lie on the soul,/ in
cheek,/mixing
myself with blood, / the silent of the nights is crying over
me!!!...)
Part
II: ,,Gothic solitude,,
when
the blue strings are getting off
fluttering
over sunsets
I
get loose my dirty hands
I
unsew my livid eyelids and
I
float drifting
over
the water of Jordan
with
bats in claws
I
feel only the supressed memory
when
I twist them under
the
shape of a stitch in my thought
there
under the stronghold
marooned
there where
are
gathering
all
the clouds of ash
simplicity
I’ve
finished with profoundity
I
tell myself from now on
I
will be the common man
I
will learn even the
dedication
until beyond the word
a
ceaseless bending
between
a bourn and
the
other-
swollen
by the same flounder of eyelids
commiting
myself heavenly
in
a dance of white butterflies
I
shall burn
in
the light
of
the wings
clairvoyant
convertire în albastru
07:22
No comments
[ ÎNAPOI ] [ IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]
convertire
în albastru
convertire
în albastru
sunt eu,
sunt aici
și te aștept sub umbrele înserării
la margine de eden destrămat
sinedriul ne-a convertit în albastru
stropindu-ne cu lacrimi dospite-n râul iordanului
suntem rabanii unui neam apus.
dar am vești noi. pentru tine
am adus carte.
ia-mi în palmele calde
mâinile ude și hai să plângem limpede
într-un singur pumn,
pentru fericire,
pentru fiecare în parte
până se trezește soarele vreau să fiu închisă înlăuntrul insulei deșarte să mă acoperi cu frunze și să le spui:
-aici, zace Ea,
pentru că nu a vrut
să-mi înflorească în palmele calde...
și astrul, în dărnicia lui,
o să-mi usuce obrajii
spulberând ploaia
care îmi clocotește în suflet
ca o furtună
alături de culcușul șarpelui
strâng la piept cu o durere mută
sărutul lui iuda uitat
în trupurile pendulate.
sunt eu,
sunt aici
și te aștept sub umbrele înserării
la margine de eden destrămat
sinedriul ne-a convertit în albastru
stropindu-ne cu lacrimi dospite-n râul iordanului
suntem rabanii unui neam apus.
dar am vești noi. pentru tine
am adus carte.
ia-mi în palmele calde
mâinile ude și hai să plângem limpede
într-un singur pumn,
pentru fericire,
pentru fiecare în parte
până se trezește soarele vreau să fiu închisă înlăuntrul insulei deșarte să mă acoperi cu frunze și să le spui:
-aici, zace Ea,
pentru că nu a vrut
să-mi înflorească în palmele calde...
și astrul, în dărnicia lui,
o să-mi usuce obrajii
spulberând ploaia
care îmi clocotește în suflet
ca o furtună
alături de culcușul șarpelui
strâng la piept cu o durere mută
sărutul lui iuda uitat
în trupurile pendulate.
plâng clapele
07:15
No comments
[ ÎNAPOI ] [ IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]
plâng
clapele
aerul, acolo, mirosea țipător a flori umezite.
femeia se ruja strident
peste contur buzele ei vestejite de timp
apăreau ca niște lampadare veșnic aprinse,
ochii i se tulburau, se revărsa în ei ploaia de dincolo.
apoi, se apleca ușor în unduire de felină,
cu mâinile aprige atingea clapele pianinei inundând văzduhul
de umbre și culoare.
-cântă nebuna, plâng clapele, ziceam noi , ascuțindu-ne auzul,
ne sprijineam capetele pe umerii noștri
(pe atunci eram copii și nu aveam atâtea umere de sprijinit)
infuziile ne dovedeau o existență celestă
a paradisului pierdut.
-auzi? Chopin...
-ba cred că e Ravel...
aerul, acolo, mirosea țipător a flori umezite.
femeia se ruja strident
peste contur buzele ei vestejite de timp
apăreau ca niște lampadare veșnic aprinse,
ochii i se tulburau, se revărsa în ei ploaia de dincolo.
apoi, se apleca ușor în unduire de felină,
cu mâinile aprige atingea clapele pianinei inundând văzduhul
de umbre și culoare.
-cântă nebuna, plâng clapele, ziceam noi , ascuțindu-ne auzul,
ne sprijineam capetele pe umerii noștri
(pe atunci eram copii și nu aveam atâtea umere de sprijinit)
infuziile ne dovedeau o existență celestă
a paradisului pierdut.
-auzi? Chopin...
-ba cred că e Ravel...
bătrâna se retrăgea în umbra ei
nu-i mai păsa de copiii nimănui,
copii zănateci,
orfani cu trupuri cenușii,
păpuși care adorm spre dimineață cu obrazul plâns deasupra clapelor tăcute.
se face ziuă
da. e zi...
bătrâna umple masa cu lumină:
-haideți cu toții...serviți...serviți...
și, iată, chipul ei se descompune în raze luminoase
îmbrățișând copiii,
copii cu trupuri cenușii,
cu tâmplele de aur...
-auzi?... Ravel?
-ba cred că e Chopin...... și muzica îmi pare mai reală decât această mână care scrie.
nu-i mai păsa de copiii nimănui,
copii zănateci,
orfani cu trupuri cenușii,
păpuși care adorm spre dimineață cu obrazul plâns deasupra clapelor tăcute.
se face ziuă
da. e zi...
bătrâna umple masa cu lumină:
-haideți cu toții...serviți...serviți...
și, iată, chipul ei se descompune în raze luminoase
îmbrățișând copiii,
copii cu trupuri cenușii,
cu tâmplele de aur...
-auzi?... Ravel?
-ba cred că e Chopin...... și muzica îmi pare mai reală decât această mână care scrie.
Amethyst
07:00
No comments
[ ÎNAPOI ] [ IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]
Amethyst
cernitul
nourmă înfăşoară
în pânze lucitoare
e dorul meu tăiat din ceţuri
în unda apelor adânci
şi simt securea
pregătită
să îmi cresteze faţa
cu luciri de amethyst
timp sculptat
06:38
No comments
[ ÎNAPOI ] [ IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]
timp
sculptat
bătrânul
orb din gândurile mele
culege fluturi
imaculați
cu trandafiri
crescuți în aripi,
dragul meu,
în noaptea asta
din sânul meu vor curge râuri
pieptul îmi va respira a însetare și o să
strivesc pietre în pumnii stafdiți,
împărățind pulbere de viață
peste cele patru piscuri
mă poți găsi
doar învăță-mi
pasul nemuriririi în muzică sihastă
apleacă-te înspre
măinile mele
înflorite în așteptarea
cu clipe atârnând
la gâtul timpului
plesnesc
(chip tainic fără de culoare).
adu-mi de dincolo,
malul strivit
din care gândul meu
va culege resemnarea
timpului sculptat în stâncă .
culege fluturi
imaculați
cu trandafiri
crescuți în aripi,
dragul meu,
în noaptea asta
din sânul meu vor curge râuri
pieptul îmi va respira a însetare și o să
strivesc pietre în pumnii stafdiți,
împărățind pulbere de viață
peste cele patru piscuri
mă poți găsi
doar învăță-mi
pasul nemuriririi în muzică sihastă
apleacă-te înspre
măinile mele
înflorite în așteptarea
cu clipe atârnând
la gâtul timpului
plesnesc
(chip tainic fără de culoare).
adu-mi de dincolo,
malul strivit
din care gândul meu
va culege resemnarea
timpului sculptat în stâncă .
flăcări de jad
06:29
No comments
Adăugaţi o legendă |
[ÎNAPOI ] [ IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]
flăcări de
jad
oasele
mele stinsetrosnesc a cântec uitat în marea cântare
ciori flămânde se rotesc
deasupra norilor
cad sufletele arse
în flăcări de jad
din gura cerului
m-ai cernut
fără de cuvinte
peste pietrele morminte
nu plânge nu plânge iubito
(mi-ai spus odată)
nu s-au întors lăcustele
de la păscut
iarba asta
în trupul tău
e așa de fragedă
..........................
ascult glasul de clopot
și mă umplu de
zgomotul sacru
ca un spongi
gata să-ți muște din suflet.
simbioză
06:23
No comments
[ ÎNAPOI ] [ IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]
iubirea devenea cămașă
cu mâneci de aripi și
o priveam prin
pânze de urzici
ferestrele cu gratii rugineau
credeam că mai puteam ieși
doar strecurându-ne în
ropotul ploii
deasupra cerului arcuit ca o cupolă
pictată cu sfinți în mâna dreaptă
creștetul nopții se deschidea
pe când îți strecurai privirea
în apa râului de soare
ba chiar puteai pătrunde
fără să-mi tulburi picăturile albastre
tencuiala trupului îmi crăpa şi
mă reclădeai bunului plac
umplându-mi palmele cu nori
sânii cu florile de crin sălbatic
nu mă puteam împotrivi
gura îmi amorțea
cu firul vieții atârnat
de ochiul bufniței bolnave
inimile ne vibrau mult aplecate
sub ascuţişul sabiei
mărețului Damocles
sunt o matrioșka
06:16
No comments
[ ÎNAPOI ] [ IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]
sunt o
matrioșka
te-apropiai
de capătul podului
și te ploua floarea de mai
eu îți păream păpușa de sticlă
încuiată înapoia unui vis
fără de regrete prelinse pe față
înnoptam pe tărâmul unde
nu mai murise nimeni niciodată
de aceea nu mai aveam drag de jocul repetitiv
în care mă ascundeam de mine
ca tu să mă cauți printre zdrențe și să
nu mă poți găsi
îmi stâlceai mereu numele
împleticindu-te în limba de cârpă
sângele-ți curgea prin altă parte
îmi treceam mâna prin mijlocul zilei
să-ți simt singurătatea
dar îngerul era prea ocupat
inventa o nouă jucărie
ca pe o matrioșkă
pe care ai fi spart-o sperând să găsești măcar
aici (ne)fericirea
și m-ai privit atunci prin sticla albastră
mi se reflecta inima în care se odihnea
copita nărăvașă a lui pegas
da și tu ai umblat cu pașii goi
pe țepii vietății din mine
pe care cineva o poreclise
dragoste
și te ploua floarea de mai
eu îți păream păpușa de sticlă
încuiată înapoia unui vis
fără de regrete prelinse pe față
înnoptam pe tărâmul unde
nu mai murise nimeni niciodată
de aceea nu mai aveam drag de jocul repetitiv
în care mă ascundeam de mine
ca tu să mă cauți printre zdrențe și să
nu mă poți găsi
îmi stâlceai mereu numele
împleticindu-te în limba de cârpă
sângele-ți curgea prin altă parte
îmi treceam mâna prin mijlocul zilei
să-ți simt singurătatea
dar îngerul era prea ocupat
inventa o nouă jucărie
ca pe o matrioșkă
pe care ai fi spart-o sperând să găsești măcar
aici (ne)fericirea
și m-ai privit atunci prin sticla albastră
mi se reflecta inima în care se odihnea
copita nărăvașă a lui pegas
da și tu ai umblat cu pașii goi
pe țepii vietății din mine
pe care cineva o poreclise
dragoste
interviu dat domnului Iulian Sarbu
00:45
1 comment
Interviu cu scriitoarea Dorina Neculce
preluare: http://iulianes31.wordpress.com/
cu multumiri :)
crezul artistic
„Fac parte din copilăria mea ca dintr-o țară”- Antoine de Saint- Exupery
Coordonator de Cenaclu literar- Universul Prieteniei, Iasi-2009-2011
Membră în Consiliul director -Asociația Universul Prieteniei, Iași-2011publicații : debut- 2009, volumul colectiv de versuri „Iarna”, Editura All -Iași- apariție sub egida Asociației Universul Prieteniei- Iași
volum de poezii „Lumea din oglindă”- 2010- editura Pim, Iași
volum de proză scurtă „Dacă aș putea străbate timpul” 2010- editura Pim, Iași
volum de versuri „Surâsul meu Gothic” sub egida Societății culturale Junimea 90, Iași-editura Pim, Iași, decembrie 2011
volum de versuri „Zbor sihastru”- prin Societatea Junimea 90- editura Pim, Iași, mai 2012
volum de versuri „Urme vechi”-Societatea Junimea 90- editura Pim , Iași, mai 2012în editură se afla volumul personal de versuri „La marginea tăcerii” care va fi lansat în august împreună cu antologia de versuri -„VADE MECUM” de care se ocupă Dorina Neculce și doamna Didina Sava- fostă vicepreședinte a Asociației Universul Prieteniei Iași și unde au adunat versuri şase poeți contemporani, printre care si invitata noastră de astazi.
1.Doamnă Dorina, am să vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre dv. Ce ar trebui să cunoască cititorul despre scriitoarea Dorina Neculce?
M-am născut într-un sat din județul Botoșani, în satul Neculce, căruia i-am „furat” numele.
Am absolvit un liceu de filologie -istorie în orașul Botoșani prin anii 1980-1984.
Sunt o veche cenaclistă, întrucât am activat într-un cenaclu literar încă din anii de liceu.
Scriu de foarte mult timp, dar am debutat în anul 2009, în volumul colectiv „Iarna” editat sub egida Asociației Universul prieteniei din Iași.
Am obținut unele premii la concursuri de poezie organizate pe internet și am publicat niște volume de proză și poezie.
Sunt o veche cenaclistă, întrucât am activat într-un cenaclu literar încă din anii de liceu.
Scriu de foarte mult timp, dar am debutat în anul 2009, în volumul colectiv „Iarna” editat sub egida Asociației Universul prieteniei din Iași.
Am obținut unele premii la concursuri de poezie organizate pe internet și am publicat niște volume de proză și poezie.
2.De când aţi început să scrieţi?
Scriu din timpul anilor de liceu și chiar mai dinainte pentru că aceste scrieri m-au recomandat liceului de specialitate din Botoșani.
Așa era pe vremea aceea, școala hotăra, ne consilia spre un anumit domeniu și cred că era bine.
Așa era pe vremea aceea, școala hotăra, ne consilia spre un anumit domeniu și cred că era bine.
3.Dezvăluţi-ne câte ceva din bucătăria scrisului.
Nu sunt un om riguros, nu scriu într-un cadru bine organizat, eu scriu oriunde și oricând. Sunt o scriitoare spontană. Pot scrie în orice condiții, nu mă afectează ceea ce se află în exteriorul meu, contează ceea ce se află în interior, în gândirea mea, în trăirile mele aferente.
4.Ce cărţi vă place să citiţi?
Îmi place să recitesc din Mircea Eliade, de exemplu zilele acestea am recitit „La țigănci și alte povestiri”, îmi place să citesc Vargas Lossa și am savurat romanul lui „Conversație la Catedrală” înainte de a obține acel premiu nobel E un scriitor spectaculos prin acele intersectări de dialoguri, ceva ce nu am mai întâlnit la alt autor. Citesc și recitesc Dickens,.Ador „Micul prinț” de Antoin de Saint Exupery. Cred că l-am citit de vreo 50 de ori. Îl citesc de obicei elevilor mei la orele de lectură.
5.Ce hobby-uri aveţi ? Ce vă place şi ce vă displace?
Îmi place să înot, să fac gimnastică, să călătoresc, să urc muntele, să merg la teatru și să mă plimb singură. Nu-mi plac oamenii alunecoși, pe care îi simt uneori în umbra mea.
6.Ce proiecte aveţi?
În viitor vreau să mai public un volum de poezii „Zbatere de pleoape” și unul de proză scurtă „Cu oamenii lui Dumnezeu”.
7.Ce întrebare aţi fi vrut să vă mai pun?
Aș fi vrut să mă întrebați dacă sunt recunoscută în Iași, ca o poetă contemporană și v-aș răspunde că încă nu sunt cunoscută, dar voi face tot ce îmi stă în putință ca atunci când se rostește numele meu oamenii să îl asocieze cu numele unui scriitor. Pot zice că trăim vremuri tulburi dar sper într-o limpezire și într-o revenire la normalitate. Mulțumesc pentru că mi-ați oferit ocazia de a-mi exprima niște gânduri sincere pe care le port de mult timp cu mine.
despre Poezie la comandă
00:38
No comments
poezia se scrie singură
în cămară
pe genunchi
cu spatele ușor încovoiat
sprijinită de malurile cerului Poezia
îți poposește pentru o scurtă vreme pe un umăr
te privește pieziș
de parcă nu te-ar mai recunoaște
ca o pasăre cu aripa de fier
se rotește se rotește
pe deasupra gândurilor tale
face ocol gâlgâindu-ți sângele bolnav
moare și învie la comandă
ca o primadonă nemachiată vestejită
cu ochii injectați cu venele plesnite
rătăcită prin labirintul
unui teatru de vara
medieval
în cămară
pe genunchi
cu spatele ușor încovoiat
sprijinită de malurile cerului Poezia
îți poposește pentru o scurtă vreme pe un umăr
te privește pieziș
de parcă nu te-ar mai recunoaște
ca o pasăre cu aripa de fier
se rotește se rotește
pe deasupra gândurilor tale
face ocol gâlgâindu-ți sângele bolnav
moare și învie la comandă
ca o primadonă nemachiată vestejită
cu ochii injectați cu venele plesnite
rătăcită prin labirintul
unui teatru de vara
medieval
vineri, 23 mai 2014
un doi trei@sărim peste râuri
16:54
No comments
mă dezbrac
de prima tinerețe
îmi pun botforii aurii
la masă îi las pe alții
să vorbească eu îmi fac
peste față niște semne adânci
înspre dimineață nici nu m-ai recunoaște
vecinii își dau coate
timpul meu are bătături
la tâmple îmi
înfloresc salcâmii
se adună fetițele
la numărat
un doi trei
sărim peste râuri
pletele noastre umplu satul de fum
colbul se ridică
se ridică
și în colbul acesta
al amintirilor mele
răsărea
pentru întâia oară
între genele de plumb
povestea mea
și atunci, mi-am scos
cu grijă botforii ruginiți
mi-am așezat în straturi sidefii
mătăsurile degetelor mele
am stins lumina am închis gazul
am tăiat toate conexiunile la internet
îngropată pe o singură parte
cresc și descresc
de prima tinerețe
îmi pun botforii aurii
la masă îi las pe alții
să vorbească eu îmi fac
peste față niște semne adânci
înspre dimineață nici nu m-ai recunoaște
vecinii își dau coate
timpul meu are bătături
la tâmple îmi
înfloresc salcâmii
se adună fetițele
la numărat
un doi trei
sărim peste râuri
pletele noastre umplu satul de fum
colbul se ridică
se ridică
și în colbul acesta
al amintirilor mele
răsărea
pentru întâia oară
între genele de plumb
povestea mea
și atunci, mi-am scos
cu grijă botforii ruginiți
mi-am așezat în straturi sidefii
mătăsurile degetelor mele
am stins lumina am închis gazul
am tăiat toate conexiunile la internet
îngropată pe o singură parte
cresc și descresc
joi, 22 mai 2014
Zgomotul vocii tale ar
12:29
No comments
sfâșia umbra
cerului
porumbei cu aripă de plumb
ți-ar poposi pe brațe
femeile te-ar adora-statuile
spre dimineață își cer tributul-în
raze luminoase dansuri bătăi din
tamburine și
urma unghiei tale ascuțite de oțel
desenând de-a lungul sau
de-a latul pielii mele
îmbrățișările de-o noapte
și totuși eu stau
aici nu mai visez ținuturi
însorite nu te mai strig
ecoul îmi ruginește umbra mă amuțește
pentru încă o bătaie de o noapte/zi
sunt regina valurilor deșarte
cu mâinile mele țesute-n miile de
noduri cu
umerii mei grotești
limba elastică ochii fără de sfârșit
-aceeași haină de reptilă
din zgomotul infernal
al vrăjii care ne aseamănă
mi-o răscroiesc-
un omega heraldic
10:23
No comments
[ ÎNAPOI ] [ IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]
un
omega heraldic
pentru
că nu ne mai puteam privi,
un copil, cu obrazul pe
jumătate angelic,
ne arăta printr-o spărtură
a zidului
fotografii îngălbenite
de acolo,
de foarte departe,
te zăream ca pe
un omega heraldic
încrustat adânc în
trupul cerului.
mă şi simțeai
femeie gârbovă,
atârnându-ti la gât
ca o amuletă mayașă
îți încorsetam gândurile
în timpul din mine
ne înfloreau degetele
ca niste nuferi
cu mâinile cărnoase...
un copil, cu obrazul pe
jumătate angelic,
ne arăta printr-o spărtură
a zidului
fotografii îngălbenite
de acolo,
de foarte departe,
te zăream ca pe
un omega heraldic
încrustat adânc în
trupul cerului.
mă şi simțeai
femeie gârbovă,
atârnându-ti la gât
ca o amuletă mayașă
îți încorsetam gândurile
în timpul din mine
ne înfloreau degetele
ca niste nuferi
cu mâinile cărnoase...
amintiri
10:13
No comments
amintiri
îmi
amintesc ziua în care
îţi deschideai pleoapa asupra lumii
iar eu îmi lipeam urechea de talpa cerului
şi ascultam tăcută plânsetul acela sinistru
până îmi toceam simţurile
da simţămitele mele cu gust de gutuie
îmi dădeau ghes
să te caut
chiar şi în mirosul îmbătător de lavanda
!lucrurile îmi vorbeau în limbi vechi
demult uitate
şi-am început să te caut
căţărându-mă pe cărarea deschisă a cerului
numărându-mi paşii într-o matematică ilogică
o mie de chemări
sute de duminici lipsite de mine
o mulţime de nu
împărţită la da tot alergam pe margine de timp
să îţi aduc nevrozele mele
roase în mijocul zilei
de gura soarelui flămând
acum îmi las amprenta pe un obraz
încremenit la poarta zorilor
care au uitat să ne mai trezească
îţi deschideai pleoapa asupra lumii
iar eu îmi lipeam urechea de talpa cerului
şi ascultam tăcută plânsetul acela sinistru
până îmi toceam simţurile
da simţămitele mele cu gust de gutuie
îmi dădeau ghes
să te caut
chiar şi în mirosul îmbătător de lavanda
!lucrurile îmi vorbeau în limbi vechi
demult uitate
şi-am început să te caut
căţărându-mă pe cărarea deschisă a cerului
numărându-mi paşii într-o matematică ilogică
o mie de chemări
sute de duminici lipsite de mine
o mulţime de nu
împărţită la da tot alergam pe margine de timp
să îţi aduc nevrozele mele
roase în mijocul zilei
de gura soarelui flămând
acum îmi las amprenta pe un obraz
încremenit la poarta zorilor
care au uitat să ne mai trezească
păpușa mea cu ochii stinși
10:02
No comments
păpușa
mea cu ochii stinși
păpuşa
mea cu ochii stinşi(din volumul Lumea din oglinda)
păpușa mea cu ochii stinși
îmi șterge tălpile cu
plama dreaptă
să îmi păstreze-n taină pașii
mai lasă numele să
îmi plutească precum
un fluture în crisalidă
deasupra amintirilor
o chem -păpușa mea cu ochii goi-
împărăteasă peste gânduri
îi fac un semn
cu chipul înroșit de sete
o îndemn să nu-mi zâmbească
i s-ar desprinde capul
și-ar curge peste mine
o altă lume
cu paravanele opace
şi alte mii de ascunzișuri
din gura nopților de-o vară
topite-n sunete de trâmbițe.
Înălţarea
09:56
No comments
[ ÎNAPOI ] [IEȘIRE LA INDEX ] [ ÎNAINTE ]
Înălţarea
au amorţit
umerii cerului
nu ne
mai putem desprinde
cu
gurile arse
cu
gândurile seci
peregrinăm
pe la porţile
bogaţilor
cerşindu-le milă
coşul
pieptului ni se umple cu pietre
acest
veac pare mai bolnav
zic
acest veac
îmi
refuză
condamnarea
de la
o vreme
parcă tuşeşte
şi
sigur o să moară
remmy
îmi întinde palmele
pe
rând
smulg
din porumbelul
albastru
gura leului de plumb
încercând
să îmi înalţ
tălpile
cît
mai sus.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)