deasupra mării

am un ochi cusut în ceafă
așa cum îi stă bine
unui vultur la amiază
mă cobor pe aripile
mele înnegrite strângându-mi
împrejur aceeași rochie de muselină
pășesc pe clape ruginite.

Prietene, privește!

,,am ochiul tău de vultur,
prea(crescut
în pieptu-mi ipotetic,
și la răspântii
îi caut locul
printre stele,,.