păpușile de porțelan

[ ÎNAPOI ]  [ IEȘIRE LA INDEX ]  [ ÎNAINTE ]

păpușile de porțelan

doar într-o zi toridă de vară,
păpușile de porțelan își aruncă
inimile încremenite,
sparg vitrinele
și pornesc tăcute într-o procesiune
numai de ele știută spre porțile îndepărtate ale cimitirului

își strâng împrejurul trupului împuținat
pardesiele învechite(mirosind a molii sufocate în iz de naftalină),
vorbitoare ale altor vremi

cu mâinile tremurânde,
oferă trecătorilor grăbiți,
cu ochii albaștri și destinele atârnate
pe umeri, porții generoase de iluzii

orașul păpușilor este iar verde,
cimitirele din deal au cruci vii
împodobite cu flori moarte...

miroase a lavanda și a viață
putrezită în labirintul albastru
păsările croncăne dezlănțuind cerul

un dangăt sparge capsula temporală
împingând în gropi oameni îmbrățișând păpușile
împleticite-n alte chipuri

doar într-o singură zi toridă de vară
păpușile învață singure să vorbească
și murmură un imn funebru

intrându-le oamenilor
pe sub piele...