uneori trăiesc sublimul

ca pe un sentiment
al abisului
mă simt
vioară
planând
pe deasupra râului
de fluturi
mă îngrop adânc
între întuneric și lumini
cât mai adânc
strivindu-mă
în spumă de petale
și-apoi sap
iară și iară
sap
înălțându-mă
zilnic