trec nopți

nemăsurate apusuri
îmi cresc și descresc
pe sub gene
cu pumnii ascuţiţi şi
lutul acela numit vietate
îmi numără paşii
cu arcul trăgând
în forme de inimi trec nopţile mele
încercănate cu mâinile pâlnie/ păsări de pradă
strigând în urmele drepte
cineva m-ar putea răni și lutul acela izgonit
turnându-se-n tine cine l-ar mai putea recunoaşte
rezemat -umăr dat porţii- nechemată
a mea iubire îl va urî
dar vino şi mestecă pâinea ta nefiartă
în palma cea crudă
o frunză de umbră îl va și trezi