Reverie
Mi-e inima ecoul spart de apa sorții,
Şi în pieptul meu i-un cer, de neumblat,
Cosașii țârâie nebuni prin umbra nopții
Şi ies albine aurii la pășunat.
În visul ăsta hâtru și nătâng,
Pe când picioarele mi le-ai schimbat,
Alerg neîncetat cu fluturii crescuți în gând
Să-ți tulbur clipele târzii în taine de scăldat.
Mi-e trupul un izvor de cânturi line,
Un Amstrong suflă aripi înspre zidul aplecat,
Încerc să mă cobor prin tine-n mine,
Dar corbii tăi, încununați cu titluri palatine,
Spre cele șapte zări, m-au înălțat.
versuri, Dorina Neculcegrafica: actorul Liviu Smântânică, de la Teatrul ,,Luceafărul,,-Iași
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu