dialog-umbră şi zid
ai ochii frumoși
terminați
cu umbre de nisip și
mă plec peste marginile cerului
gândindu-mă la cele șapte minuni
ce ar fi numai bune de
ademenit pământul.
ai umerii puternic
zidiți
cu ramuri de oțel
mă freamătă timpul
rădăcinile mi se întăresc.
sunt umbră și zid sunt zic
şi umbră și
zid.
strig umbrelor mele:
,,stați!
cutremurați pământul
încă nu m-a oprit și
nu are putere,
nici simțământul
să mă mai piardă!,,.
am ochii terminați
cusuți cu umbre,
cu firele de timp
fac legământ şi
cer degajat
stelei mele de acolo
să clipocească
umbre însăilând..
marți, 22 iulie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu