elegie-n vârf de stea

tu-mi ziceai că sunt frumoasă,

lumii, oare, ce-i mai pasă?
îmi ziceai să vin la tine,
ochiul nopți-n loc mă ține
(legănat de-un mărăcine)

fir albastru de sulfină,
noapte n-are nici o vină,
vina-i poate a altcuiva
şi-aş veni pe-un vârf de stea
nu să mor, să mă cobor,
fir de umbră în pridvor,

să-ţi aduc doruri mărunte,
poate şi-un sărut pe frunte,
chiar pe fruntea ta brodată
ce-a rămas nesărutată,
sau pe trupu-ţi însetat,
am venit, am şi plecat?

măcinată-n rugul sorţii,
rug arzând în faţa porţii,
aş veni, şi-aş şi pleca
rătăcire-n calea TA.



prefingurând imaginea expusă, rima tracică  este prea scurtă.Sugerez o rimă statornică ioniană.
De genul:

"aş veni şi-aş pleca
ca să stau în viaţa ta!"
 Corectură necesară pentru SPENDOAREA ELEGIEI Poemului rustic  de origine arhaică.