mereu...

mă transform
în femeie mereu
plină de oase până
în gât amicii mei
îmi vând destinul
mi/e inima iar goală
și stau la rând așteptându-mi
nechemarea mereu strig
femeii albastre cu o coasă
în mână:
/supărare/mi-e sete sau frig
vitrinele scaldă iluzii
cu plete de sânge
poștașul mă strigă
de dincolo de zid
/nealinare/tu mă mai știi/
fetița cu cu ochii de plumb cu rochia
proaspăt scoasă de la naftalină
reiau calea/cu genunchii arcuiți
urc scara
nu mai am case de vânzare
mi/e sufletul
pomana aleasă
din rafturi de rând