în cine plânge amestecând lumina
în cupe de întuneric
aziza gândea
că poate
cândva clipele astea mustind a ceaţă şi a fum
nu vor mai exista pentru alţii şi
mâinile ei(vechi pianine) vor cânta văzduhul
încercând să despice înserarea
aburcându-şi pieptul înlăuntrul
stelelor zimţate va simţi împăcarea
dintre oase şi trup
şi chiar
de ce i-ar mai păsa de oamnei-năluci vorbitoare
cu suflete de umbre şi
umbrele se acopereau fugare cu o mantie pustie
iar nevăzutul ei nume ar putea să se desprindă
lăsând-o pentru o vreme liberă nemaiîntrebată
nemaidescusută alăturea de luceferii de mai şi
nuferii de baltă hrânind nălucile galactice
va şi spune cu degetul mare acuzând:
,,-o da, voi crede totul şi nimic din toate câte mi se spun
voi alege doar boabele de rouă,,
şi nimicul acela o va cuprinde iară
sărutându-i sânii abia despuiaţi abia
întorşi
cu faţa spre răsărit coapsa ei crudă va tresări
în freamăte sumbre aziza va sângera frumos şi tandru
ca un arpegiu in crescendo(sunet nestins de harpă)
descosând cu sângele ei treptele paradisului se
va şi putea răstigni
întinzându-şi palmele moi şi umede el
va putea să pună capăt suferinţelor
de peste timp ducând doar voalul ei
până dincolo de hotarele morţii...
.............................................................................
-să nu plângi, gândea ea că i-ar mai putea zice, tatăl tău mă iubeşte şi
peste vremi ne vom apleca de bună voie deasupra
grădinii aceleia amestecându-ne şi noi
în cupele sidefii de întuneric vom ţăşni
prin raza de lumină.
înalt curat şi neschimbat soarele
va clipoci adânc
adăpostind o mână.
iar mâna mea dulce
în suflet îţi va poposi.
grafica, actorul Liviu Smantanica-de la Teatrul ,,Luceafarul,,Iasi
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu