întru amintirea unor oameni

lumina se poagoară tristă
prin ferestre numai mâini desprinse
caută adăpost (în amintirea altui neam?
surâd şi îmi aplec frunţile de DOR
cânt
apăsător veşmânt cutremurat
deasupra gropii şi iară
se întorc bărbaţii veşniciei
cu pletele lor de foc
astupând gropile
umplu golul săpat pe dinăuntru
scriu scrisorile îngălbenite
întru amintirea unor oameni
muriţi înlăuntrul
unor fotografii strigate